duminică, 29 mai 2011

Random talk, again.

Nu vreau sa incep sa ma plang ca nu am timp sa scriu pe blog, ca am fost ocupata cu scoala and other stuff, sau ca unghiile mele nu mai cresc si nu pot sa continui rubrica NOTD. Nu. Nu o sa mai fac asta. Nu vreau sa vedeti in fiecare post, aceeasi propozitie terorizanta. :))

Am absentat o buna perioada de timp pentru ca nu am avut dispozitia necesara sa scriu ceva, pur si simplu, nu-mi venea inspiratia. Dar sa stiti ca v-am citit blogurile cu mare drag, stati linistite! cam asta am facut in fiecare zi. V-am urmarit din anonimat. :))

[Nu va oblig sa cititi ceea ce urmeaza.]

Abia astept sa iau vacanta! simt ca astea 2 saptamani nu mai trec! Nu mai suport situatia asta! Parca pe fiecare zi sunt mai obosita si n-am chef de nimic. Cand stau "la oras" [:))] nu-mi vine sa ies din casa. N-am cu cine! Sunt din ce in ce mai dezamagita de persoanele din jurul meu. Numai prefacuti si frustrati, sunt ca niste vipere, parca incearca sa te sece de puteri.Si tocmai persoanele de la care te astepti mai putin...Sunt tipul ala de oameni: cu doua fetze. Se dau bine pe langa tine, afla cat mai multe informatii incriminatorii, iar apoi, cand nu ai dispozitia necesara, dau lovitura! imprastie fel si fel de barfe si fel si fel de minciuni! Doamneeee, nu va mai suport! chiar nu aveti altceva de facut decat sa stati toata ziua cu ochii pe mine sa vedeti ce, cum, unde si cu cine fac?! Nu va doresc sa aveti parte de astfel de oameni...Aveti grija cum va alegeti prietenii! Nu mai suport invidia, niciodata n-am suportat-o. Cum poate cineva sa fie atat de invidios? Spuneti-mi si mie...Cand sunt cu tine, cand sunt cu altul.
Cand plec la tara, se pune altfel problema. Acolo lumea nu este asa nesimtita, cand ai nevoie de ceva mereu gasesti pe cineva care sa te ajute, cand cineva te vede suparat face tot posibilul sa te inveselasca, nu poti sa urasti pe cineva. Ok, te superi...dar iti trece. Chiar daca nu cunosti pe nimeni, lumea e prietenoasa, te intreaba de vorba, incearca sa-ti ridice moralul. Din putinul pe care il au ei, iti dau si tie.
Si tocmai acei "prieteni" care spuneau ca te vor ajuta sa treci peste gura lumii, tocmai aceia iti introrc spatele cand ai cel mai mult nevoie.
Dar numai! Nu am nevoie de nimeni! Zici sa iti deschizi inima si sa ai incredere, dar degeaba. M-am ars..Si chiar a durut.
Mereu afisez zambetul asta fals atunci cand nu sunt intr-o stare de spirit prea buna si nu vreau sa se vada asta si mereu imi dau seama ca defapt nimeni nu isi da seama de ceea ce simt cu adevarat, pentru ca nimeni nu ma cunoaste in adevaratul sens al cuvantului..
Asa cum pana acum am facut fata, asa o sa fac si de acum in colo. Nu poti avea incredere decat in tine insuti. Atat!Am inceput sa "miros" oamenii, sa imi dau seama ce fel de persoane sunt...dupa comportament, mimica fetei, miscarile corpului puteti afla muuult mai multe decat credeti despre persoana cu care stati de vorba.

Vorba aia: fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!

Sunt sigura ca o sa mai revin cu discutii ca astea cat de curand. Nu stiu daca o sa intelegeti ceva..defapt nici nu ma astept sa intelegeti ceva din toate astea, insa pe mine ma ajuta sa ma descarc. Am nevoie de cineva cu care sa discut, care sa ma inteleaga. Nu este nevoie de sfaturi sau comentarii, doar intelegere. Atat imi trebuie.  INTELEGERE! Nu prea mai gasesti asa ceva in ziua de azi...

Chiar m-a batut gandul sa inchid blogul pentru ca nu am ce sa mai scriu parca, nu am chef..nu am ...nimic. Nu vreau sa va plictisesc cu ofurile mele...Dar persoane ca Delia, imi mai insenineaza ziua. Am primit de la ea primul meu blog award si vreau sa-i multumesc din toata inima!Este un fel de "incurajare" pentru mine care ma face sa continui..Il dau mai departe la toate fetele pe care le urmaresc prin GFC, ca sa se bucure si ele, asa cum m-am bucurat si eu pentru ca stiu ca toate sunt niste perosane minunate!


MULTUMESC! 

3 comentarii:

  1. nu ai pentru ce,eu apreciez mult persoanele care au cva important de zis si care nu neaparat au sute de followers.Pentru mine a insemnat mult cand am primit primul meu award cred ca si pentru tine e la fel si ma bucur ca te-am inveselit putin.SA NU RENUTI la blog,da?

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pentru mine inseamna mult acel blog award. Mereu ma uitam pe blogurile fetelor si cand vedeam ca toate primesc atat de multe award-uri, mereu ma intrebam: eu cand voi primi unul?:)) si cu tag-urile acelea, care circula pe aici..mi se intampla la fel. Poate pentru ca vreau ca lumea sa ma cunoasca mai bine. :)

    Multumesc din toata inima! promit ca o sa fac tot posibilul sa ies din starea asta si sa petrec timpul mai mult pe blog. Si chiar azi am descoperit acel proiect al tau, mi se pare o idee minunata! Si mie imi place sa ajut oamenii si sa le dai sfaturi. Multa lume mi-a zis sa ma fac psiholog :)))

    Inca o data, multumesc! :* [si nu o sa renunt!]

    RăspundețiȘtergere